Ne despărţim…

Vând pereche bocanci iarnă/expediţie Koflach Arctis Expe, mărimea aproximativ 44, maxim 10 ture la activ, majoritatea în zăpadă, dar şi câteva mixt, fără urme de distrugere a carcasei, doar zgârieturi superficiale, gheata interioară în stare bună. Bocanci excelenţi pentru ture de altitudine, ture lungi prin zăpadă, ture la cort sau cu bivuac, garantaţi să vă păstreze picioarele “toasty” (rumenite) în cele mai mici temeperaturi. Sunt compatibili cu orice tip de colţari (automaţi, semiautomaţi, universali), sunt câteva probleme la fixarea colţarilor Black Diamond automaţi, care necesită o adjustare mai eficientă. Eu personal i-am folosit cu Petzl Vasak semi şi s-au fixat sigur.

Preţul: 600 Ron Negociabil

Motivul vânzării: Upgrade.

Păreri bune:
-în turele în care i-am folosit am rămas uscat, temperatura picioarelor rămânând optimă;
-nu am suferit de niciunul dintre “miturile plasticilor” – nu am avut bătături, dureri ale tălpilor, sau sângerări;
-în ciuda aspectului sunt destul de manevrabili şi, cu puţină deprindere, sunt destul de precişi în căţărarea pe stâncă;
-în nopţile friguroase în cort am dormit cu gheata interioară în sacul de dormit, asigurându-mi un bocanc uscat şi cald pentru a doua zi.

Bile negre:
- sunt destul de grei, iar aproach-urile pe teren uscat s-ar putea să îi demoralizeze pe unii;
- sunt destul de greu de folosit pe gheaţă fără colţari, din cauza rigidităţii totale;
- folosiţi cu ciorapi nepotriviţi, piciorul s-ar putea să transpire excesiv (dar aici nu prea e bila neagră a lor, ci a utilizatoruli);
- şireturile sunt mai dificil de legat/adjustat din cauza masivităţii, dar nimic nu este imposibil.

Alte review-uri cu bune şi rele, aici: http://www.trailspace.com/gear/koflach/arctis-expe/ .

Cam atât, aştept doritori. Toate cele bune!

La căţărat la Basarbovo, Bg

După un week-end de frig de 0 grade şi mai puţin petrecut la căţărat prin Râşnoave unde mare lucru nu am făcut, doar o manşă în prima lungime a Crestei Generalului şi cu chiu cu vai o lungime de artificial urâtă din altul, la invitaţia lui Foaie, am ajuns la 20 de grade celsius în minunata localitate Basarbovo, în Bulgaria.

Păi ce pot să zic, la cam două ore după ce Foaie m-a ridicat de la domiciliu şi i-am pescuit pe Coiotu şi pe Andra deja ne căţăram parcă uitând cu totul că suntem în luna noiembrie, chiar la jumătatea ei.

Răzvan şi Andra prin trasee

O altă maşină a fost compusă din Lucian prietena lui Claudia, Siviu şi Răzvan (Bulă), primii doi cunoscători buni, din câte am văzut, ai locurilor şi a frumoasei arte a căţărării în general.

Păi eu personal m-am dat pe două trasee în stil manşă, dar nu am atins topul la niciunul, Andra a urcat cap o bucată bună din unul dintre ele, dacă nu mă înşel Venio un 6a bulgăresc pe care l-a reuşit mai târziu în manşă.

Răzvan a echipat un traseu mai la stânga foarte fain şi acesta. Echipa formată din Lucian şi Claudia a reuşit mai multe trasee, presupun multe frumoase.

Foaie în Long Hand, asigurându-şi un somn plăcut

Foaie a putut să doarmă liniştit duminică spre luni pentru că a dat şi el la “ultimul şut” un 8- aşa, Long Hand, minunat şi felicitări.

All and all, a fost un week-end superb, am descoperit şi eu Bulgaria şi vom mai reveni cu prima ocazie.

În sfârşit au ajuns buclele!

C.A.M.P. Steelkar se numesc. Au 100g, echipate cu o buclă de 10 cm. Ştiu că mulţi se îndoiesc de carabinierele cu “sârmă”, dar, din câte m-am documentat, sunt cel puţin la fel de bune ca şi cele clasice.

Sunt mult mai uşoare, ceea ce pentru mine, care d-abia mă trag pe mine în perete, un rack mai uşor înseamnă mult. Totodată, din câte am citit sunt foarte ok iarna pentru că nu îngheaţă, deci nu se blochează.

Şi exact când credeam că nu mai ajung la căţărat…

am ajuns la Coştila cu Moro (a.k.a. Coiotu), Rox, Andra şi Aniţa, duminică pe 25.

Într-o zi superbă de octombrie, am început să urcăm încet-încet pe Munticelu. A fost o ieşire încărcată de emoţii pentru mine, pentru că mergeam pentru prima oară la acest Mecca al alpinismului românesc, un loc încărcat de istorie, un loc unde mulţi dintre alpiniştii de seamă, dar şi mulţi alţii, au făcut “primii paşi în perete”.

G- este pentru Gătit

Amica mea Ancuţa spunea prea bine: “mulţumim că spuneţi NU conservelor de Pateu”.

După câţiva ani de drumeţii mi s-a cam luat de pateu, sardine şi fasole. Ştiu că încă sunteţi mulţi acolo care “veneraţi conservele”, după cum a afirmat o sursă care a preferat să păstreze anonimatul, dar fraţilor, serios, nu e ok! Mai ştiu că e destul de obositor să mai şi găteşti după ce vii rupt, sau să stai să îţi cari nu ştiu câte kile de ingrediente.

Totuşi, mai ales la cabane, e superb să faci nişte paste, să combini din ce are fiecare să faci o tocăniţă, să mai bagi câte ceva ca  supa aia la plic să nu nu fie aşa fadă. O mâncare gătită caldă îţi poate schimba cu totul o tură. Trebuie puţină imaginaţie, un primus, voinţă şi… o cratiţă.

Jumătate de weekend la Belvedere

Weekend-ul trecut, adică 26-27, ne-am decis să plecăm agale din nou, spre Belvedere, la o mică sesiune de escaladă.

De data asta nu am fost foarte matinali sâmbătă. Astfel că eu, Rox, Luci şi Fof ne-am urcat pe la 15.30 în Xsara şi am pornit spre Ploieşti. Ne-am oprit să îşi ia Luci echipamentul, am trecut şi pe la Fof pe acasă. Maria, sora lui Fof, şi părinţii lor plecau spre Sinaia la festival. Încă de pe drum am început să ne gândim la o pastramă servită în Sinaia.

F – este pentru frică

Frica de cele mai multe ori ne ţine în viaţă, e strict legată de acel instinct de conservare. Noi, de multe ori, ne luptăm cu acest instinct de conservare, se zice că oamenii sunt singurele fiinţe care pot face un lucru contrar instinctului de conservare. Poate nu înţelegeţi exact despre ce vorbesc. Sunt lucrurile ca bungee-ul, ca tiroliana, ca alpinismul, ca base-jumpingul, ca parapanta, ca ruleta rusească… De ce le facem? Pentru că ne hrănim cu frică şi cu minunata senzaţie de după ce ai ajuns cu bine undeva. Eu, cel puţin, asta fac şi nu mă potolesc…

E- este pentru Echipament

Fie că este vorba despre echipamentul de drumeţie, sau cel de alpinism, rămâne una dintre cele mai importante piese ale puzzle-ului care este muntele. Contrar unor opinii, nu te face mai bun, nu te face mai puternic, nu te face mai curajos. Degeaba ai echipamentul bine la pus dacă ţie îţi lipseşte acel “ceva”. Totuşi, evoluţia ta este foarte probabil să se îmbunătăţească în momentul în care echipamentul îţi oferă un grad de confort ridicat. Lucrurile de detaliu nu trebuie ignorate, cele mai mici şi mai neînsemnate lucruri îţi pot schimba radical o tură. De la izopren la rucsac, la cort, la ham, la frontală, sau set de vase, încetul cu încetul toate ar trebui să devină unele profesionale. Mai mult, unele de genul pioletului, atunci când este necesar ar putea să îţi salveze viaţa. Aşa că… spor la cumpărături!

D- este pentru Decizii

E simplu, toată viaţa am luat şi voi lua decizii. Că se referă la o facultate, sau la a îmi lua, sau nu, Cortul cu mine pe munte, sunt tot deczii şi toate au urmări, sau efecte. Pe munte, mai ales, trebuie să iei decizii la tot pasul. care e frumuseţea? Majoritatea sunt bune, atât timp cât ai ajuns cu bine acasă! Am luat şi decizii grele, de retragere, unde orgoliul spunea “nuuuu, hai mai departe!”, dar cred că au fost mereu cele mai inspirate, chiar dacă pe moment nu părea aşa. Am crezut mereu că un timp scurt pentru a lua o decizie este esenţial. Totuşi, pe parcurs am învăţat că lucrurile nu funcţionează mereu aşa, că uneori e bine să chibzuieşti cu atenţie, cu molcomie ardelenească, fiecare opţiune şi apoi să iei o decizie.

C- este pentru Cort

Evident, când plec mai pregătit la drum, îmi iau Cortul, ceea ce exclude Bivuacul p-afară. De ce cortul? Nu există nimic pe această lume care să te pună mai aproape de natură în cumplita ei desfăşurare.  Sunt la 2 pânze şi un strat de aer de 5 cm distanţă de o furtună ca pe vremea lui Noe şi tot ceea ce fac este să mă afund mai mult în sacul de dormit şi să dau pagina pentru a mai citi din Aventurile lui Baticu.