Vând pereche bocanci iarnă/expediţie Koflach Arctis Expe, mărimea aproximativ 44, maxim 10 ture la activ, majoritatea în zăpadă, dar şi câteva mixt, fără urme de distrugere a carcasei, doar zgârieturi superficiale, gheata interioară în stare bună. Bocanci excelenţi pentru ture de altitudine, ture lungi prin zăpadă, ture la cort sau cu bivuac, garantaţi să vă păstreze picioarele “toasty” (rumenite) în cele mai mici temeperaturi. Sunt compatibili cu orice tip de colţari (automaţi, semiautomaţi, universali), sunt câteva probleme la fixarea colţarilor Black Diamond automaţi, care necesită o adjustare mai eficientă. Eu personal i-am folosit cu Petzl Vasak semi şi s-au fixat sigur.
Preţul: 600 Ron Negociabil
Motivul vânzării: Upgrade.
Păreri bune:
-în turele în care i-am folosit am rămas uscat, temperatura picioarelor rămânând optimă;
-nu am suferit de niciunul dintre “miturile plasticilor” – nu am avut bătături, dureri ale tălpilor, sau sângerări;
-în ciuda aspectului sunt destul de manevrabili şi, cu puţină deprindere, sunt destul de precişi în căţărarea pe stâncă;
-în nopţile friguroase în cort am dormit cu gheata interioară în sacul de dormit, asigurându-mi un bocanc uscat şi cald pentru a doua zi.
Bile negre:
- sunt destul de grei, iar aproach-urile pe teren uscat s-ar putea să îi demoralizeze pe unii;
- sunt destul de greu de folosit pe gheaţă fără colţari, din cauza rigidităţii totale;
- folosiţi cu ciorapi nepotriviţi, piciorul s-ar putea să transpire excesiv (dar aici nu prea e bila neagră a lor, ci a utilizatoruli);
- şireturile sunt mai dificil de legat/adjustat din cauza masivităţii, dar nimic nu este imposibil.
Alte review-uri cu bune şi rele, aici: http://www.trailspace.com/gear/koflach/arctis-expe/ .
Cam atât, aştept doritori. Toate cele bune!



C.A.M.P. Steelkar se numesc. Au 100g, echipate cu o buclă de 10 cm. Ştiu că mulţi se îndoiesc de carabinierele cu “sârmă”, dar, din câte m-am documentat, sunt cel puţin la fel de bune ca şi cele clasice.
am ajuns la Coştila cu Moro (a.k.a. Coiotu), Rox, Andra şi Aniţa, duminică pe 25.
Amica mea
Weekend-ul trecut, adică 26-27, ne-am decis să plecăm agale din nou, spre Belvedere, la o mică sesiune de escaladă.
Frica de cele mai multe ori ne ţine în viaţă, e strict legată de acel instinct de conservare. Noi, de multe ori, ne luptăm cu acest instinct de conservare, se zice că oamenii sunt singurele fiinţe care pot face un lucru contrar instinctului de conservare. Poate nu înţelegeţi exact despre ce vorbesc. Sunt lucrurile ca bungee-ul, ca tiroliana, ca alpinismul, ca base-jumpingul, ca parapanta, ca ruleta rusească… De ce le facem? Pentru că ne hrănim cu frică şi cu minunata senzaţie de după ce ai ajuns cu bine undeva. Eu, cel puţin, asta fac şi nu mă potolesc…
Fie că este vorba despre echipamentul de drumeţie, sau cel de alpinism, rămâne una dintre cele mai importante piese ale puzzle-ului care este muntele. Contrar unor opinii, nu te face mai bun, nu te face mai puternic, nu te face mai curajos. Degeaba ai echipamentul bine la pus dacă ţie îţi lipseşte acel “ceva”. Totuşi, evoluţia ta este foarte probabil să se îmbunătăţească în momentul în care echipamentul îţi oferă un grad de confort ridicat. Lucrurile de detaliu nu trebuie ignorate, cele mai mici şi mai neînsemnate lucruri îţi pot schimba radical o tură. De la izopren la rucsac, la cort, la ham, la frontală, sau set de vase, încetul cu încetul toate ar trebui să devină unele profesionale. Mai mult, unele de genul pioletului, atunci când este necesar ar putea să îţi salveze viaţa. Aşa că… spor la cumpărături!
E simplu, toată viaţa am luat şi voi lua decizii. Că se referă la o facultate, sau la a îmi lua, sau nu, Cortul cu mine pe munte, sunt tot deczii şi toate au urmări, sau efecte. Pe munte, mai ales, trebuie să iei decizii la tot pasul. care e frumuseţea? Majoritatea sunt bune, atât timp cât ai ajuns cu bine acasă! Am luat şi decizii grele, de retragere, unde orgoliul spunea “nuuuu, hai mai departe!”, dar cred că au fost mereu cele mai inspirate, chiar dacă pe moment nu părea aşa. Am crezut mereu că un timp scurt pentru a lua o decizie este esenţial. Totuşi, pe parcurs am învăţat că lucrurile nu funcţionează mereu aşa, că uneori e bine să chibzuieşti cu atenţie, cu molcomie ardelenească, fiecare opţiune şi apoi să iei o decizie.
Evident, când plec mai pregătit la drum, îmi iau Cortul, ceea ce exclude Bivuacul p-afară. De ce cortul? Nu există nimic pe această lume care să te pună mai aproape de natură în cumplita ei desfăşurare. Sunt la 2 pânze şi un strat de aer de 5 cm distanţă de o furtună ca pe vremea lui Noe şi tot ceea ce fac este să mă afund mai mult în sacul de dormit şi să dau pagina pentru a mai citi din Aventurile lui Baticu.

